BIS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

1. „doi, de două ori, dublu”.

---

DI- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. di-; cf. lat., gr. dis „de două ori”)

1. „doi, de două ori, îndoit, dublu, dublat”.

---

DI- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. di-, cf. lat. dis-, gr. dis)

1. „doi, de două ori”.

---

DODECA-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dodéca-, cf. gr. dodeka „doisprezece”)

1. „doisprezece”.

---

DU(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. duo-, cf. lat. duo)

1. „doi, dublu”.

---

DUO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. duo-, cf. lat. duo „doi”)

1. „doi, dublu”.

---