OK
X
FENOMEN-, FENOMENO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon)
1.
„fenomen”.
fenomenologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phénoménologie)
1.
studiu
descriptiv
al
unui
ansamblu
de
fenomene,
așa
cum
se
manifestă
ele
în
timp
și
spațiu.
2.
(la
Hegel)
descrierea
istoriei
spirituale
a
conștiinței,
care
se
ridică
de
la
certitudinea
senzorială
la
„știința
absolută”.
3.
curent
filozofic
idealist,
întemeiat
de
E.
Husserl,
care
reduce
„obiectul”
la
„fenomen”,
considerat
ca
esență
de
ordin
spiritual
și
ca
dat
ultim
și
nemijlocit
al
conștiinței,
independent
de
existența
obiectivă
și
de
experiența
senzorială.
FENOMENO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. phainomenon „ceea ce apare”)
1.
„fenomen”.