Hilemorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hylémorphisme)

1. doctrină care fundamentează existenţa corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potenţială) şi „forma substanţială” (activă, determinantă).

---

MORF(O)-, -morf, -morfie, -morfism, -morfoză

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. morph/o/-, - morphe, -morphie, -morphisme, -morphose, cf. gr. morphe)

1. „formă, aspect, configuraţie”.

---

-MORFOZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. morphosis „formare”)

1. „formare, dezvoltare, configurație”.

---

-PEE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -pée, cf. gr. poieo, -ein „a face, a crea”)

1. „formare, creare”.

---

-PLASTIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. plastos „modelat”)

1. „formare, modelare, grefă”.

---

-PLAZIE, -PLASIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. plasis „fasonare, modelare”)

1. „formație, configurație, conformație”.

---