Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclone)
1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru şi masele de aer au mişcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminţe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forţei centrifuge.
4. substanţă toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticyclone)
1. regiune în care presiunea atmosferică creşte de la periferie spre centru şi masele de aer au o mişcare divergentă, producând vreme senină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclonal)
1. referitor la ciclon; care însoțește un ciclon; ciclonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cyclonage)
1. operaţie de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclonastie)
1. însuşire a plantelor urcătoare de a se căţăra prin mişcări de răsucire în jurul suportului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclonique)
1. referitor la cicloni; ciclonal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrocyclone)
1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acţiunea forţei centrifuge, exercitată de un curent de apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticyclonique)
1. referitor la anticiclon; cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclogenèse)
1. (met.) ansamblu de procese care determină formarea ciclonilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclonal)
1. referitor la ciclon; care însoțește un ciclon; ciclonic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclonique)
1. referitor la cicloni; ciclonal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorsal)
1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat muşchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanţ muntos care se întinde pe spaţiul unui continent.
6. relief mai puţin accidentat, care separă unităţi de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrocyclone)
1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acţiunea forţei centrifuge, exercitată de un curent de apă.