Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ventilateur)
1. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ventilation, lat. ventilatio)
1. împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie, aeraj.
2. ~ pulmonară = circulaţia aerului prin căile respiratorii şi plămâni.
3. sistem, instalaţie care împrospătează aerul într-o încăpere etc.