Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciment, it. cimento)
1. material de construcţie, pulbere fină obţinută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. asboţement, n. com.)
1. material rezistent dintr-un amestec de azbest şi ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cimenter)
1. tr., refl. a (se) întări (cu ciment).
2. a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcţie etc. pentru consolidare.
3. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cimenta)
1. acțiunea de a (se) cimenta; întărire cu ciment.
2. (fig.) întărirea, consolidarea legăturilor spirituale, a prieteniilor etc.
3. (med.) utilizarea unui ciment special pentru a uni părțile unui os rupt.
4. (stomatologie) utilizarea unui ciment sau adeziv pentru a restaura dinții ciobiți sau rupți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ciment + -metru2)
1. aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spaţiul dintre coloana unei sonde şi teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superciment)
1. ciment care se întăreşte foarte repede.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alios)
1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allite)
1. rocă sedimentară, roşie, din aluminiu şi fier, produsă prin alterarea scoarţei terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. arrecife)
1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. asboţement, n. com.)
1. material rezistent dintr-un amestec de azbest şi ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Breccie, it. breccia)
1. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotişurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure.