circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.

circa

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. circa)

1. aproximativ, cam.

circadian, - ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circadien)

1. ritm ~ = ritm biologic care se repetă la aproximativ 24 de ore.

circinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. circinatus, fr. circiné)

1. (bot.; despre organe) răsucit în spirală.
2. (despre leziuni ale pielii) grupat astfel încât desenează fragmente în cerc.

circoramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. ţirkorama)

1. sistem de cinema în care proiectarea imaginilor se face pe un mare ecran circular.

circuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circuit, lat. circuitus)

1. mișcare circulară pe un drum închis.
2. traseu închis prin care poate circula curentul electric.
3. sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc.
4. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească.
5. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite.
6. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică.

circula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. circuler, lat. circulari)

1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit.
2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi.
3. a fi în uz.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze.