Dictionar

Rezultate principale (Circuit):

Circuit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circuit, lat. circuitus)

1. mişcare circulară pe un drum închis.

2. traseu închis prin care poate circula curentul electric.

3. sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc.

4. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească.

5. transformarea şi prelucrarea materiei prime în produse finite.

6. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiţie sportivă sau într-o călătorie turistică.


Rezultate secundare (Circuit):

Microcircuit

Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + circuit)

1. dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente, constituind o singură unitate.


Scurtcircuit

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. court-circuit)

1. legătură electrică cu rezistenţă aproape nulă stabilită între două puncte ale unei reţele sau instalaţii ce au o rezistenţă foarte mică.

2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o reţea sau instalaţie.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Antigel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigel)

1. soluţie care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.


Antiinducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-induction)

1. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele.


Aplatizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aplatiza)

1. acţiunea de a (se) aplatiza.

2. proces natural prin care prundişurile de formă sferoidală capătă formă plată.

3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variaţiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.


Atenuator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atténuateur)

1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.

2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.

3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).

4. dispozitiv în tuburile de ventilaţie, care comunică în vederea reducerii zgomotului.


Autocirculaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocirculation)

1. menţinere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.