Dictionar

circumscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc.; secție, serviciu, instituție care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliție etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății.
 

dieceză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. diocèse)

1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.
2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.
 

dioceză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis)

1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian.
2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie.
 

eparhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eparchie, gr. eparkhia)

1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit.
2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie.
 

guvernorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouvernorat)

1. circumscripție administrativă în Egipt și Tunisia.
 

secție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)

1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.
2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.
3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.
4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.
5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.
 

șeferie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chefferie)

1. exercitare a autorității politice, juridice și religioase a unui șef de trib.
2. teritoriu peste care se exercită o asemenea autoritate.
3. (în Franța sex. XVIII-XIX) circumscripție militară pusă sub comanda unui șef.