Dictionar

citemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytémie)

1. invadare a sângelui periferic de elemente ale proceselor tumorale.
 

limfocitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lymphocytémie)

1. creștere a numărului limfocitelor din sânge.
 

microcitemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microcytémie)

1. (med.) prezența anormală (crescută) a microcitelor în sânge; microcitoză.
 

mielocitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myélocytémie)

1. formă de leucemie caracterizată prin prezența în sânge a numeroase mielocite.
 

neocitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néocytémie)

1. prezența neocitelor în sânge.
 

oligocitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oligocythémie)

1. scădere a numărului globulelor roșii din sânge cauzată de anemie, de o pierdere de sânge etc.
 

policitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polycythémie)

1. poliglobulie.
 

microcitoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microcytose)

1. (med.) anomalie a sângelui caracterizată prin prezența (crescută) în sânge a microcitelor; microcitemie.
 

poliglobulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyglobulie)

1. creștere a numărului de globule roșii din sânge; eritremie; policitemie.
 

trombocitoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. thrombocytose)

1. (med.) anomalie caracterizată printr-o creștere a numărului de trombocite din sânge; trombocitemie.