Dictionar

clampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. clamper)

1. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor.
 

clampaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clampage)

1. (med.) plasarea penselor chirurgicale, pe un vas sau canal, pentru a opri sângerarea sau mișcarea materiilor intestinale; clampare.
 

declampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr de1- + clampa)

1. (med.) a elibera un vas, un canal clampat, după operație.
 

clampaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clampage)

1. (med.) plasarea penselor chirurgicale, pe un vas sau canal, pentru a opri sângerarea sau mișcarea materiilor intestinale; clampare.
 

declampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr de1- + clampa)

1. (med.) a elibera un vas, un canal clampat, după operație.
 

clempău

Parte de vorbire:  s.n. (popular)  
Etimologie: (cleampă + -ău)

1. jucărie care clămpănește, făcută de copii din tulpini de porumb.