Dictionar

Rezultate principale (Clasicism):

Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Rezultate secundare (Clasicism):

Neoclasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-classicisme)

1. curent în artă, literatură şi arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului.

2. tendinţă de reîntoarcere la principiile şi formele muzicii (pre)clasice.


Preclasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préclassicisme)

1. perioadă din istoria literaturii sau artei anterioare clasicismului.


Clasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)

1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.

2. conform normelor artei antice greco-latine.

3. referitor la clasicism (1).

4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.

5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.

6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.


Clasicist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Klassizist)

1. specialist în filologia şi cultura clasică; adept al clasicismului.


Clasicizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (clasiciza + -ant)

1. cu caracter voit clasic; care caută imite clasicismul.


Neoclasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néo-classique)

1. referitor la neoclasicism.

2. stil ~ = stil care are ca model arta şi arhitectura clasică.

3. curent ~ = curent în ştiinţa economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice.


Neoclasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-classicisme)

1. curent în artă, literatură şi arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului.

2. tendinţă de reîntoarcere la principiile şi formele muzicii (pre)clasice.


Postclasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. postclassique)

1. posterior clasicismului.