OK
X
claustra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. claustrer, lat. claustrare)
1.
refl.,
tr.
a
(se)
închide
într-o
mănăstire,
a
(se)
izola
într-un
loc
retras.
autoclaustra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. autoclaustrer)
1.
refl.
a
se
claustra
singur,
de
bunăvoie.
claustrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. claustration)
1.
claustrare.
2.
mod
de
creștere
a
animalelor
într-un
spațiu
limitat,
în
condiții
de
tip
industrial.
autoclaustra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. autoclaustrer)
1.
refl.
a
se
claustra
singur,
de
bunăvoie.
CLAUSTR-, CLAUSTRO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. claustr/o/, cf. lat. claustrum „loc închis, împrejmuire”)
1.
„spațiu
închis,
închidere,
claustrare”.
claustrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. claustration)
1.
claustrare.
2.
mod
de
creștere
a
animalelor
într-un
spațiu
limitat,
în
condiții
de
tip
industrial.
claustromanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. claustromanie)
1.
claustrare
voluntară
la
unii
bolnavi.
2.
(psihiatrie)
atracție
patologică
pentru
spații
închise,
confinate.