OK
X
aerodrom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérodrome)
1.
teren
special
amenajat
pentru
decolarea
și
aterizarea
avioanelor.
manșă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. manche)
1.
pârghie
care
comandă
eleroanele
și
profundorul
unui
avion.
2.
țintă
aeriană
(remorcată
de
un
avion)
la
tragerile
(anti)aeriene
de
instrucție.
3.
~
de
vânt
=
dispozitiv
pentru
indicarea
direcției
vântului,
pe
aerodromuri
la
loc
vizibil.
priză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prise)
1.
manieră
de
a
prinde
adversarul
la
judo,
la
catch
etc.
2.
poziție
a
mâinilor
în
momentul
în
care
se
prinde
sau
se
aruncă
mingea
de
handbal
sau
de
baschet
etc.;
mod
în
care
atleții
țin
sulița
sau
prăjina,
tenismenii
racheta
sau
paleta.
3.
asperitate,
proeminență
pe
care
un
alpinist
o
folosește
pentru
a
escalada
o
stâncă.
4.
navă
militară
sau
comercială
capturată
de
la
inamic.
5.
stare
a
unei
piese
de
șah
pe
care
adversarul
este
în
drept
să
o
ia.
6.
~
directă
=
a)
cuplu
de
transmisie
a
unui
autovehicul
în
care
arborele
primar
transmite
direct
mișcarea
arborelui
secundar;
b)
poziție
a
schimbătorului
de
viteze
care
dă
acest
cuplu.
7.
~
de
aer
=
orificiu
prin
care
se
aerisesc
unele
încăperi,
prin
care
aerul
pătrunde
într-un
motor
sau
într-o
canalizație.
8.
dispozitiv
care
permite
a
branșa
un
aparat
electric
la
rețeaua
electrică
respectivă.
9.
construcție
hidrotehnică
pentru
captarea
apei.
10.
~
de
sunet
sau
de
imagine
=
înregistrare
a
sunetului
sau
a
imaginii
pe
un
film.
11.
dispozitiv
de
luare
a
unui
fluid
dintr-o
conductă,
dintr-un
recipient
etc.
12.
trecere
în
stare
solidă
a
pastei
unui
liant
hidraulic.
13.
~
de
aterizare
=
ansamblul
manevrelor
care
precedă
aterizarea
unui
avion,
executate
de
pilot
pentru
a
veni
exact
pe
aerodrom.
14.
(fig.;
fam.)
trecere,
influență,
simpatie
de
care
se
bucură
cineva.
15.
cantitate
mică
de
tutun
care
se
prizează.
16.
doză
(mică)
dintr-un
medicament.
punct
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. punctum, după fr. point)
1.
element
fundamental
în
geometrie,
reprezentat
de
intersecția
a
două
linii.
2.
~
de
incidență
=
locul
în
care
raza
incidentă
întâlnește
raza
reflectată.
3.
semn
mic
și
rotund
ca
o
împunsătură
de
ac.
4.
a
pune
~ul
pe
i
=
a
ataca
esențialul
într-o
problemă,
a
spune
ce
era
mai
important.
5.
loc
determinat
în
spațiu,
în
care
se
află
sau
se
întâmplă
ceva.
6.
~
medical
=
serviciu
medical
organizat
cât
mai
aproape
de
locul
de
muncă
(uzină,
șantier
etc.).
7.
loc
pe
un
aerodrom
unde
stă
echipa
de
elevi
repartizați
pentru
zbor
aceluiași
instructor.
8.
~
cardinal
=
fiecare
dintre
cele
patru
direcții
principale
ale
orizontului,
considerate
în
raport
cu
axa
polilor;
~
de
aplicație
=
locul
delimitat
de
pe
cuprinsul
unui
corp
asupra
căruia
se
exercită
o
forță.
9.
loc,
regiune,
parte.
10.
valoare
a
unei
mărimi
la
care
se
produce
un
fenomen
specific.
11.
~
critic
=
stare
critică;
~
mort
=
a)
moment
în
care
o
piesă
a
unui
mecanism
își
încetează
mișcarea;
b)
momentul
când
organismul
sportivului,
în
timpul
unei
competiții,
din
cauza
suprasolicitării,
nu
mai
răspunde
cu
promptitudine
cerințelor.
12.
unitate
numerică
luată
ca
bază
de
clasificare,
în
special
în
sport,
în
jocuri
de
societate
etc.
13.
semn
de
punctuație
mic
și
rotund
(.)
care
se
pune
la
sfârșitul
unui
enunț
pentru
a
marca
o
pauză,
o
abreviere
sau,
în
matematică,
după
o
cifră,
însemnând
efectuarea
unei
înmulțiri
etc.
14.
~
de
ochire
=
locul
din
țintă
în
care
trăgătorul
potrivește
linia
de
ochire;
~
tipografic
=
unitate
de
măsură
a
lungimii
folosită
pentru
materialul
tipografic,
egală
cu
0,376
mm.
15.
pată
mică
rotundă
pe
un
fond
alb
de
culoare.
16.
model
al
unei
broderii,
dantele,
cusături
etc.
17.
parte,
diviziune,
fragment
dintr-un
întreg;
capitol;
paragraf.
18.
chestiune,
problemă.
19.
~
de
vedere
=
aspectul
sub
care
este
privită
o
problemă,
mod
de
gândire,
părere;
~
de
onoare
=
ceea
ce
constituie
mândria
cuiva,
angajează
onoarea
acestuia;
a
fi
pe
~ul
de
a...
=
a
fi
gata
să...
20.
aspect,
ipoteză,
situație;
fază,
treaptă,
perioadă.
21.
a
pune
ceva
la
~
=
a)
a
regla,
a
repara
ceva;
b)
a
aranja
lucrurile
cum
trebuie;
a
pune
pe
cineva
la
~
=
a-i
da
cuiva
o
lecție
de
bună
cuviință,
a
admonesta.
start
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. start)
1.
loc
de
unde
se
dă
pornirea
într-o
cursă
sportivă.
2.
a
se
prezenta
la
~
=
a
participa
la
o
întrecere
sportivă;
a
da
~ul
=
a
da
semnalul
de
plecare
într-o
întrecere
sportivă.
3.
momentul
în
care
începe
o
asemenea
întrecere.
4.
(p.
ext.)
pornire
într-o
acțiune.
5.
(av.)
loc
pe
un
aerodrom
de
unde
se
conduce
zborul
avioanelor.
6.
reper
care
marchează
începutul
benzilor
cinematografice.
starter
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. starter)
1.
s.
m.
cel
care
dă
plecarea
concurenților
la
o
întrecere,
la
o
cursă.
2.
cel
care
dirijează
circulația
avioanelor
pe
un
aerodrom.
3.
s.
n.
dispozitiv
auxiliar
la
carburatorul
motoarelor
cu
explozie,
care
ușurează
pornirea
lor
la
rece.
4.
dispozitiv
care
închide
în
mod
automat
circuitul
de
încălzire
al
tuburilor
fluorescente.
tur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. tour)
1.
mișcare
circulară
sau
liniară
pe
un
traseu
oarecare,
cu
revenire
la
punctul
de
plecare,
turație;
tură.
2.
~-retur
=
dus
și
întors,
plecare
și
sosire;
~
de
orizont
=
observare
succesivă
a
diferitelor
puncte
caracteristice
din
jurul
unui
punct;
(fig.)
privire
de
ansamblu
asupra
unei
probleme;
~
de
pistă
=
zbor
de
pe
un
traseu
dreptunghiular,
în
jurul
aerodromului.
3.
a
trage
primul
~
de
manivelă
=
a
începe
turnarea
unui
film.
4.
plimbare
scurtă,
raită.
5.
~
de
oraș
=
vizitare,
cu
un
mijloc
de
transport,
a
unui
centru
de
interes
turistic.
6.
acțiune
care
cere
îndemânare,
agilitate,
putere.
7.
~
de
forță
=
efort,
întreprindere
îndrăzneață.
8.
(sport)
prima
parte
dintr-un
campionat,
jumătate
din
totalul
etapelor.
9.
întrecere
sportivă
(de
ciclism),
în
care
se
parcurge
un
circuit
pe
distanță
lungă.
10.
~
de
scrutin
=
(prima
sau
a
doua)
etapă
a
unor
alegeri
care
se
repetă.
11.
(tehn.)
mișcare
circulară
în
jurul
unui
ax.
12.
(la
jocul
de
cărți)
ciclu
de
jocuri
în
care
fiecare
partener
distribuie
cărțile,
pe
rând.