Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)
1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (post- + climacteriu)
1. (med.) perioadă care urmează climacteriului; (la bărbați) postandropauză, (la femei) postmenopauză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pre- + climacteriu)
1. (med.) perioadă anterioară climacteriului; (la bărbați) preandropauză, (la femei) premenopauză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)
1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. climacteric)
1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ménopause)
1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (post- + climacteriu)
1. (med.) perioadă care urmează climacteriului; (la bărbați) postandropauză, (la femei) postmenopauză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pre- + climacteriu)
1. (med.) perioadă anterioară climacteriului; (la bărbați) preandropauză, (la femei) premenopauză.