Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chloramphénicol)
1. antibiotic bacteriostatic din familia fenicolului, cu spectru larg, activ în tratamentul bolilor infecțioase; cloromicetină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chloromycétine)
1. (farmacie) pulbere albă cu gust amar, insolubilă în apă, folosită pentru a combate anumite infecții bacteriene; cloramfenicol, clorocid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. terramycine)
1. antibiotic dintr-un actinomicet, cu activitate asemănătoare celei a cloramfenicolului sau aureomicinei.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. phénicolés)
1. (farmacologie) familie de antibiotice bacteriostatice, cuprinzând cloramfenicolul, care blochează replicarea bacteriilor la nivel de ribozom.