Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocotte)
1. femeie de moravuri uşoare; prostituată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cocoța)
1. urcare pe ceva; așezare pe un loc mai ridicat; promovare dubioasă; cocoțat, cocoțire, cocoțit.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (cucui + -at)
2. (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele.
3. (despre oameni) cocoțat pe ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cocoța)
1. urcare pe ceva; așezare pe un loc mai ridicat; promovare dubioasă; cocoțat, cocoțire, cocoțit.