Dictionar

Rezultate principale (Abandon):

Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Rezultate secundare (Abandon):

Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abandonare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abandona)

1. acțiunea de a abandona; abandon, părăsire.

2. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

3. renunțare la ceva sau la cineva.

4. (filosofie) idee centrală în filosofia existențialiștilor atei, prin care se susține omul este aruncat în lume.


Abandonat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (abandona)

1. I. care a fost părăsit.

2. (despre nou-născuți) care a fost părăsit de către mamă; lepădat.

3. II. încetarea de a mai face ceva.

4. părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva).

5. abandon, renunțare la ceva.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Ceda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.

2. a face o cesiune.

3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.

4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.

5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.

6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.

7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.


Decroşaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. fr. décrochage, II. fr. décrochement)

1. acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroşare.

2. I. acțiunea de a desprinde un obiect suspendat.

3. (educație) abandonarea unui curs înainte de finalizarea acestuia.

4. II. (arhitectură) decalaj între două elemente.

5. (geol.) falie în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor.


Derelict

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derelict)

1. epavă a unei nave abandonate în mare, nescufundată.