Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. écholocation)
1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor, prin analizarea ecoului pe care acestea îl trimit înapoi.
2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (folosind principiul sonarului).
Parte de vorbire: s.n. (desuet)
Origine: (germ. Echolot)
1. sondă electronică cu ecou acustic, folosită pentru ecolocație; ecosondă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. sonar; acronim engl. sound navigation and ranging - navigare și localizare prin sunet)
1. aparat care utilizează proprietățile speciale de propagare ale sunetului în apă pentru a detecta și localiza obiectele subacvatice prin ecolocație.
2. principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (coloca)
1. (înv.) plasare a unui capital cu scopul de a obține profit; investire.
2. (jur.) înscriere a unui creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementată de lege pentru plătirea creanțelor; colocat, colocație.
3. (inform.) găzduirea unui server, proprietatea clientului, într-un centru de date.
4. (lingv.) asociere obișnuită și privilegiată a două sau mai multe cuvinte într-o propoziție; colocație.