Dictionar

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.
 

combina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. combiner, lat. combinare)

1. tr. a îmbina, a împreuna.
2. (fam.) a plănui în gând; a urzi.
3. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus.
 

combină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. combine, rus. kombain)

1. mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații.
2. ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.
 

combinabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. combinable)

1. care se poate combina; capabil să fie combinat.
2. (antonim) necombinabil.
 

combinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (combina)

1. acțiunea de a (se) combina.
2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
 

combinat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kombinat, fr. combinat)

1. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc.
2. ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi.
 

combinat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combiné)

1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond.
 

acvaterariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acva/riu/ + terariu)

1. combinație între un acvariu și un terariu.
 

aeromaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
 

afinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianță.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).