Dictionar

Comisar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.

2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.

3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.

4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).

5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.

6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.

7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.

8. comandant al unui comisariat militar.

9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.


Comisariat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commissariat, rus. komissariat)

1. secţie a unei poliţii orăşeneşti condusă de un comisar; localul în care funcţionează (cf. terminologiei exsovietice).

2. organ de conducere militară locală care ţinea evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor.

3. instituţie sovietică condusă de un comisar (3).


Fideicomisar

Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (lat. fideicommissarius)

1. persoană însărcinată cu un fideicomis, aranjament juridic (de multe ori testamentar) prin care proprietatea este lăsată unei persoane prin intermediul unui terț.


Subcomisar

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-commissaire)

1. funcţionar al vechii poliţii, inferior în grad comisarului.


Chestură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questure, lat. quaestura)

1. demnitatea şi funcţia de chestor în vechea Romă.

2. organ poliţienesc superior unui comisariat.

3. local, sediu al acestui organ.


Comisariat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commissariat, rus. komissariat)

1. secţie a unei poliţii orăşeneşti condusă de un comisar; localul în care funcţionează (cf. terminologiei exsovietice).

2. organ de conducere militară locală care ţinea evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor.

3. instituţie sovietică condusă de un comisar (3).


Subcomisar

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-commissaire)

1. funcţionar al vechii poliţii, inferior în grad comisarului.


Confidențiar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (fr. confidentiaire)

1. cel care deține un beneficiu prin încredere; om de încredere.

2. cel care primește un beneficiu, o sumă de bani sau altă valoare, cu angajamentul de a-l returna unei anumite persoane; (înv.) fideicomisar.