aerostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostat)

1. balon umplut cu un gaz mai ușor decât aerul.

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.

aerostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcția și zborul aerostatelor.

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.

aerostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcția și zborul aerostatelor.

aerostier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostier)

1. specialist care manevrează un aerostat.

dirijabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dirigeable)

1. adj. care poate fi dirijat.
2. s. n. aerostat motopropulsat, care poate zbura în orice direcție.

montgolfier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. montgolfière)

1. aerostat primitiv, cu aer cald.

static, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. statique)

1. adj. referitor la echilibrul forțelor, la statică.
2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil.
3. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor.
4. ~a grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ~a fluidelor = hidrostatică; ~a gazelor = aerostatică; ~a construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare.