OK
X
complexifica
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (complex + -ifica)
1.
a
face
să
devină
(mai)
complex;
a
deveni
din
ce
în
ce
mai
complex.
complexificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. complexifica)
1.
acțiunea
de
a
(se)
complexifica.
2.
faptul
de
a
face
sau
de
a
deveni
din
ce
în
ce
mai
complex;
complexificat.
complexificat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (v. complexifica)
1.
adj.
care
a
devenit
complex.
2.
s.n.
complexificare.
simplificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. simplification)
1.
acțiunea
de
a
simplifica
și
rezultatul
ei;
simplificare.
2.
acțiune
de
reducere
a
complexității;
acțiune
de
reducere
la
cea
mai
mică,
mai
puțin
complexă,
mai
simplă
unitate.
3.
acțiunea
de
a
lua
în
considerare
doar
elementele
esențiale;
schematizare.
4.
(var.)
(înv.)
simplificațiune.
5.
(antonime)
complicare,
complexificare.
complexificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. complexifica)
1.
acțiunea
de
a
(se)
complexifica.
2.
faptul
de
a
face
sau
de
a
deveni
din
ce
în
ce
mai
complex;
complexificat.
complexificat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (v. complexifica)
1.
adj.
care
a
devenit
complex.
2.
s.n.
complexificare.