compoundare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. compoundage)
Etimologie: (după fr. compoundage)
1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus.
2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile.