Dictionar

Rezultate principale (Comună):

Comună

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)

1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.

2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.

3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.

4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.


Rezultate secundare (Comună):

Comună (localitate)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pagus

2. FR commune

3. EN commune

4. DE Dorf

5. RU село

6. HU község (helység)


Comunal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communal, lat. communalis)

1. referitor la comună; care aparţine comunei.


Comunard, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communard)

1. (partizan) al Comunei din Paris.


Acluofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.


Aderent, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.

2. alipit, unit, sudat.

3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.


Adiacent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.

2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.


Agapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agape)

1. masă comună la primii creştini.

2. masă colegială.


Anizodactilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.


Antropozoonoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Anthropozoonose)

1. (med.) boală sau infecție care se poate transmite reciproc de la animale la oameni; boală comună omului și animalelor.