Rezultate principale (Comună):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Rezultate secundare (Comună):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communal, lat. communalis)
1. referitor la comună; care aparţine comunei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communard)
1. (partizan) al Comunei din Paris.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agape)
1. masă comună la primii creştini.
2. masă colegială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)
1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Anthropozoonose)
1. (med.) boală sau infecție care se poate transmite reciproc de la animale la oameni; boală comună omului și animalelor.