Dictionar

Rezultate principale (Comutaţie):

Comutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutaţie.

2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.

3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.

4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor rezulte un sens contrar.


Rezultate secundare (Comutaţie):

Comutare

Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)

1. acţiunea de a comuta; comutaţie.

2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.

3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.

4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.

5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).


Preselector

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. présélecteur)

1. dispozitiv care pregăteşte dinainte condiţiile necesare unei schimbări de viteză.

2. mecanism de comutaţie auxiliar din ansamblul unui schimbător automat, cu preselecţie directă.