Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)
1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conatif)
1. (filosofie) legat de conație, impuls care determină un act, un efort; referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv.
2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort.