Dictionar

concavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concavité)

1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
3. (antonim) convexitate.
 

biconcavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (biconcav + -itate)

1. însușire de a fi biconcav.
 

contracurbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-courbe)

1. curbă de șosea sau de cale ferată care urmează după o altă curbă, cu concavitatea în sens contrar.
2. (arhit.) curbă concavă care urmează uneia convexe la un arc în acoladă.
 

convexitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. convexité, lat. convexitas)

1. calitatea unei suprafețe care are o curbură sferică la exterior; însușirea de a fi convex; umflătură, proeminență.
2. (antonim) concavitate.
 

valadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. vallata)

1. (mar.) concavitate a malului unui fluviu.