Dictionar

concoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conchoïde)

1. curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta constantă.
 

concoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conchoïdal)

1. referitor la concoidă.
2. cu suprafață curbă.
 

concoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conchoïdal)

1. referitor la concoidă.
2. cu suprafață curbă.