Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concretion, lat. concretio)
1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter.
2. formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiolithe)
1. concreţiune calcaroasă în interiorul angioamelor cavernoase.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.
Origine: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])
1. I. concreţiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. broncholithe)
1. (med.) concrețiune minerală care apare într-un arbore traheobronșic sau într-o cavitate care comunică cu acesta; calcul bronhic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cystolithe)
2. (bot.) concrețiune sferică de carbonat de calciu, de forma unui ciorchine, pe fața internă a membranei celulare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. concreţiona)
1. operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și prin presarea lor în forme speciale; sinterizare.
2. (geol.) formare a concrețiunilor; concrețiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entérolithe)
1. concreţiune minerală formată în intestin; calcul intestinal.