Rezultate principale (Conducere):
Parte de vorbire: s.
Origine: (conduce)
1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător.
2. organ de cârmuire politică sau administrativă.
Rezultate secundare (Conducere):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self-government)
1. conducere a activităţii sociale, economice etc. de către însăşi colectivitatea respectivă sau prin reprezentanţii ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)
1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. agoge „conducere, transportare”)
1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. agonothesia)
1. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)
1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)
1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. arkhos „șef, comandant, conducător”)
1. „putere, stăpânire, conducere”.