Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conductivité)
1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photoconductivité)
1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductibilitate; fotorezistivitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. supraconductivité)
1. proprietate deținută de anumite metale și aliaje de a deveni supraconductori la temperaturi foarte scăzute; supraconductibilitate, supraconducţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoconductibilité)
1. conductibilitate electrică a semiconductorilor care variază în funcţie de iluminare; fotoconductivitate, fotoconducţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photorésistivité)
1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ionosphère)
1. strat superior al atmosferei (între 90 şi 1000 km), puternic ionizat şi de mare conductivitate; termosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supraconductibilité)
1. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-şi pierde rezistenţa electrică; supraconductivitate, supraconducţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supraconductif)
1. referitor la supraconductivitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. vidicon)
1. (audiovizual) tip de tub de cameră care exploatează fotoconductivitatea (formând o imagine compusă din sarcini variabile pe o suprafață fotoconductivă), utilizat în special de camerele de televiziune din anii 1950-1970; videocaptor.