Rezultate principale (Afect):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)
1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.
2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.
Rezultate secundare (Afect):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affecter)
1. a atribui, a destina unui anumit scop.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affecter, lat. affectare)
1. tr. a îndurera, a întrista.
3. a prejudicia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (afecta)
1. (şi adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affectionner)
1. a iubi mult, a avea înclinaţie (pentru ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affection, lat. affectio)
1. dragoste, simpatie, ataşament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acné)
1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. achromatope)
1. I. legat de acromatopsie; acromatopsic.
2. II. persoană afectată de acromatopsie; acromatopsic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)
1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.