Dictionar

Rezultate principale (Afect):

Afect

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.

2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.

3. (med.) leziune.


Rezultate secundare (Afect):

Afecta 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affecter)

1. a atribui, a destina unui anumit scop.


Afecta 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.

2. a simula; a se preface.

3. a prejudicia.

4. intr., refl. a-şi da aere.


Afectat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (afecta)

1. (şi adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.

2. emfatic, prefăcut.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Afecţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affectionner)

1. a iubi mult, a avea înclinaţie (pentru ceva).


Afecţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, ataşament.

2. stare patologică a unui organ; boală.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acnee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acromatop, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. achromatope)

1. I. legat de acromatopsie; acromatopsic.

2. II. persoană afectată de acromatopsie; acromatopsic.


Acromegal, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).

2. II. persoană atinsă de acromegalie.