Dictionar

Conicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conicité)

1. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferenţa dintre diametrul mare şi cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică.


Iconicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. iconicity, fr. iconicité)

1. caracter de icoană (semn care seamănă cu ceea ce desemnează, cu referentul său).