Rezultate principale (Conjugare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (conjuga)
1. acţiunea de a (se) conjuga.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului.
5. mod de înmulţire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameţi rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
Rezultate secundare (Conjugare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conjuguées)
1. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinence)
1. element gramatical care se adaugă la sfârşitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicaryophase)
1. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)
1. care se abate de la o normă strictă sau general acceptată.
2. (despre un cuvânt, verb) a cărui declinare sau conjugare nu urmează regula obișnuită.
3. alcătuit din elemente disparate, eterogene.
4. (var.) eteroclit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isohologamie)
1. conjugare a gameţilor complet identici ca formă şi sexualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parthénogamète)
1. gamet format fără conjugare.