Dictionar

Rezultate principale (Conjugare):

Conjugare

Parte de vorbire: s.
Origine: (conjuga)

1. acţiunea de a (se) conjuga.

2. flexiunea verbului.

3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului.

4. îmbinare, unire.

5. mod de înmulţire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameţi rezultă zigotul.

6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.


Rezultate secundare (Conjugare):

Conjugate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conjuguées)

1. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3).


Desinenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinence)

1. element gramatical care se adaugă la sfârşitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv).


Dicariofază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicaryophase)

1. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete.


Heteroclit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. care se abate de la o normă strictă sau general acceptată.

2. (despre un cuvânt, verb) a cărui declinare sau conjugare nu urmează regula obișnuită.

3. alcătuit din elemente disparate, eterogene.

4. (var.) eteroclit.

5. (antonim) omogen.


Isohologamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isohologamie)

1. conjugare a gameţilor complet identici ca formă şi sexualitate.


Partenogamet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parthénogamète)

1. gamet format fără conjugare.