Dictionar

Consacraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consecratio, fr. consécration)

1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.


Ofertoriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. offertorium, it. offertorio)

1. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie.

2. cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie.