Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consecratio, fr. consécration)
1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. offertorium, it. offertorio)
1. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie.
2. cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie.