Dictionar

Rezultate principale (Constanţă):

Constanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constance, lat. constantia)

1. însuşirea de a fi constant; perseverenţă.


Rezultate secundare (Constanţă):

Constantan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. constantan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.

2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.


Inconstanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconstance, lat. inconstantia)

1. lipsă de constanţă; nestatornicie.


Autoizotermă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.


Azeotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azéotropisme)

1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeaşi compoziţie ca şi lichidul din care provin; azeotropie.


Baretor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menţine constantă intensitatea curentului.


Cheilofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilophagie)

1. (med.) acțiune patologică care consistă în mușcarea constantă a buzelor.

2. tic sau deprindere involuntară de mușcare a buzelor.


Coeficient

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)

1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.

2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.

3. valoare relativă atribuită la un examen.


Coerent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cohérent, lat. cohaerens)

1. care prezintă coerență.

2. constituit din părţi care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv.

3. care menține o logică, armonie a gândirii.

4. (fiz.) (despre unde) care are aceeaşi lungime de undă şi diferenţă de fază constantă în timp.

5. (antonime) antilogic, incoerent.