OK
X
afgani
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afghani)
1.
unitatea
monetară
a
Afganistanului.
afgan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afghan)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Afganistan.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
de
afgani.
3.
s.
m.
câine
de
companie
decorativ,
de
origine
afgană.
persan, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. persan)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Persia
(Iran).
2.
adj.
care
aparține
Iranului.
3.
artă
~ă
=
artă
care
se
caracterizează
prin
palate
monumentale,
decorate
cu
stucaturi
și
mozaicuri,
cu
cărămizi
smălțuite
și
policrome,
cu
alto-
și
basoreliefuri
rupestre,
prin
arte
decorative
de
o
mare
fantezie
și
o
execuție
desăvârșită,
constituind
o
sinteză
a
tradițiilor
locale
și
a
artei
arabe;
covor
~
=
covor
de
calitate
superioară
(confecționat
la
origine
în
Persia).
4.
(s.
f.)
limbă
neoiraniană
vorbită
în
Iran
și
Afganistan.
pul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pul)
1.
monedă
divizionară
în
Afganistan,
a
suta
parte
dintr-un
afgani.
Tadjikistan
Parte de vorbire:
nume propriu
Etimologie: (rus. Таджикистан „țara tadjicilor”)
1.
(geografie)
țară
din
Asia
cu
capitala
la
Dușanbe,
înconjurată
de
Afganistan,
China,
Kârgâzstan
și
Uzbekistan.
2.
(abreviere)
TJK.
covor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. bg. ковору)
1.
țesătură
groasă
de
lână,
bumbac
etc.,
cu
desene
decorative,
cu
care
se
acoperă
o
masă,
o
platformă,
podeaua
unei
încăperi
etc.
2.
(prin
ext.)
țesătură
țărănească
cu
model,
făcută
la
război;
scoarță,
velință,
zăvastă.
3.
~
oriental
=
~
cel
mai
adesea
înnodat
(nod
persan
sau
nod
turc),
provenind
în
principal
din
Turcia,
fostele
teritorii
URSS,
Iran,
Afganistan,
India
sau
China.
4.
(fig.)
strat
de
vegetație
care
se
întinde
pe
pământ.
paștuni
Parte de vorbire:
I. s.m. pl., II. adj.
Etimologie: (fr. pachtounes)
1.
I.
popor
iranian
împărțit
în
mai
multe
triburi
mari
și
vorbind
în
principal
paștu.
2.
(la
sg.)
membru
al
acestui
popor.
3.
II.
care
se
referă
la
poporul
vorbitor
de
paștu
din
Pakistan
și
Afganistan.
4.
(var.)
pakhtuni,
pashtuni.