Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)
1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consubstantialisme)
1. doctrină religioasă care susţine consubstanţialitatea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.