Dictionar

Continua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. continuer, lat. continuare)

1. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi.

2. tr. a duce mai departe ceva început.


Continuare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. continua)

1. acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire.

2. (expr.) în ~ = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo.


Continuat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. continua)

1. I. dus mai departe; neîntrerupt.

2. II. ducere mai departe a unui lucru început; continuare.


Continuație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. continuátio, fr. continuation)

1. acțiunea de a continua.

2. ceea ce constituie continuarea a ceva.

3. prelungirea unui obiect, a unui canal de comunicare, a unui eveniment.

4. (var.) (înv.) continuațiune.

5. (sinon.) continuare.


Continuativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. continuatif)

1. care este susceptibil de a continua.

2. (şi adv.) în mod continuu.


Continuator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. continuateur)

1. persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Acrescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accrescent)

1. (despre flori) care continuă crească şi după înflorire.


Alegorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.


Amfibrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibrye)

1. încetare a dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creşterea continuându-se numai în grosime.


Analogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.

2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.

3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.


Animaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animation, lat. animatio)

1. mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, de vehicule); însufleţire, agitaţie.

2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.