Dictionar

Rezultate principale (Afina):

Afina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.

2. (text.) a subţia firele.


Rezultate secundare (Afina):

Afinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)

1. acțiunea de a afina; afinare.

2. (var.) afinagiu.


Afinant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)

1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.


Afinar

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (afin + -ar)

1. (bot.) tufă de afin.


Afinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)

1. acţiunea de a afina; afinaj.

2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.


Cicloparafină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cycloparaffine)

1. (chimie) compus chimic organic format numai din carbon și hidrogen, cu formula generală CnH2n, și ai cărui atomi de carbon formează un lanț care se închide singur; ciclan.


Deparafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale şi din ţiţeiul parafinos ori de pe pereţii tuburilor de sondă.


Afinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)

1. acțiunea de a afina; afinare.

2. (var.) afinagiu.


Afinant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)

1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.


Afinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)

1. acţiunea de a afina; afinaj.

2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.


Afinor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.


Alcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.