Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-arc)
1. curbură în sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicării prorei şi pupei aflate pe creste de val.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-arcature)
1. (arhit.) şir de arce mici, în acelaşi plan vertical şi având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare.