Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rafina)
1. acţiunea de a (se) rafina; rafinaj.
2. operaţia de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obţine un grad de măcinare mai ridicat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (re1- + rafinare)
1. tratament suplimentar aplicat uleiurilor vegetale după neutralizarea lor cu alcalii, pentru reducerea culorii uleiurilor rafinate.
2. operaţie aplicată produselor rezultate la prima rafinare a alcoolului etilic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surraffinage)
1. rafinare defectuoasă a unui produs petrolier, datorită depăşirii cantităţii de reactiv, a temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. ultrafining)
1. procedeu de hidrogenare catalitică în industria prelucrării ţiţeiului în vederea îmbunătăţirii calităţii produselor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)
1. acțiunea de a afina; afinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)
1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)
1. muncitor care lucrează la afinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. blanchissage)
1. operaţie de rafinare a zahărului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérésine)
1. produs prin rafinarea cerurilor de petrol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezodoriza)
1. acţiunea de a dezodoriza.
2. operaţie de purificare a anumitor produse prin eliminarea substanţelor rău mirositoare.
3. îndepărtare, în procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, a componenţilor care le imprimă miros neplăcut sau caracteristic.