contract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva.
2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.
3. teoria ~ului social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni.
4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.

contracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.
2. a lua asupra sa o obligație.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
4. a se îmbolnăvi de...
5. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.

contractant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contractant)

1. (cel) care încheie un contract.

contracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraction, lat. contractio)

1. încordare, spasm al mușchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitațională = reducere a volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională.

contractil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contractile)

1. capabil de a se contracta (II).

contractilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contractilité)

1. însușire a țesuturilor organice de a se contracta.
2. proprietate a pământului de a-și modifica sensibil volumul la variații de umiditate.

contractor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contracteur)

1. care contractează (I, 1).

acceptant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.

achiesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. acquiescer)

1. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract.

acordant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.

acromiotonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromiotonie)

1. contracție involuntară la una din extremități.

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricție impusă membrilor unei colectivități de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeași castă, rasă, religie etc.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).