Dictionar

Rezultate principale (Contravenţie):

Contravenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contravention)

1. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă).


Rezultate secundare (Contravenţie):

Contravenient, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)

1. cel care săvârşeşte o contravenţie.


Contravenţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contraventionnel)

1. referitor la contravenţie.


Proces-verbal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. procès-verbal)

1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.

2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.