OK
X
contriţiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrition, lat. contritio)
1.
durere
profundă
simţită
în
urma
ofensării
divinităţii;
pocăinţă,
căinţă.
compuncţiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. componction)
1.
(religie)
durere,
regretul
de
a-l
fi
jignit
pe
Dumnezeu;
contrițiune,
pocăinţă.
2.
atitudine,
care
poate
fi
afectată
și
ostentativă,
de
regret,
umilință,
contemplare.
3.
(ironic)
aer
solemn
ușor
ridicol,
gravitate
afectată
sau
exagerată.