control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

autocontrol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. self-controll)

1. control asupra calităților și activității proprii.
2. operație de control intern al unei mașini de calculat; self-control.

controla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrôler)

1. tr. a exercita un control.
2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea.
3. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările.

controlabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contrôlable)

1. care poate fi controlat, verificat.
2. pe care îl putem controla sau domina.
3. (antonime) incontrolabil, necontrolabil.

controlateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controlatéral)

1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.

controler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kontroller, engl. controller)

1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.
2. (inform.) circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic.

controlor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôleur)

1. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc.
2. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații.

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.

administrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. amministrabile)

1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

agoranom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agoranome, gr. agoranomos)

1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieței, al activității economice a orașului.

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.