Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluent, lat. affluens)
1. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluence, lat. affluentia)
1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulţime de oameni; îmbulzeală, aflux.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)
1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)
1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. hors-saison)
1. timpul din afara unui sezon; perioadă în care afluenţa turiştilor este scăzută, aceştia beneficiind de preţ redus la cazare (şi la transport).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intrusion)
1. introducere ilegală într-o societate, într-o funcție.
2. pătrundere a magmei în crăpăturile scoarței terestre; magma însăși.
3. pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente.
4. pătrundere a unei formații anatomice într-o alta vecină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sens, lat. sensus)
1. înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt).
2. într-un anumit ~ = dintr-un anumit punct de vedere.
3. conținut.
6. ~ unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență.
7. (mat., fiz.) fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune.