Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conventionnalisme)
1. caracterul a ceea ce este convenţional; tendinţă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezenţă masivă în opera de artă a unor elemente de conţinut sau de expresie devenite clişee.
2. concepţie filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile şi teoriile ştiinţifice ar fi simple convenţii create în mod arbitrar de oamenii de ştiinţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conventionnaliste)
1. I. referitor la convenționalism, doctrină care susține că toate principiile sunt convenții.
2. II. adept al convenționalismului.