Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1. corectare a greşelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greşelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + corectură)
1. corectură înainte de a da manuscrisul la tipar.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. correcteur, lat. corrector)
1. cel care face corectura (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. deleatur, să se şteargă)
1. semn de corectură tipografică prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. imprimatur)
1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi.
2. autorizaţie indicând „bunul de tipar” pe o corectură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + corector)
1. cel care face precorectură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + corectură)
1. corectură înainte de a da manuscrisul la tipar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retouche)
1. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc.
2. (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive şi pozitive fotografice, ca şi pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire.